One Response to “Dedicatie lui Maxi”

1. 

   Maximilian July 16th, 2008 at 3:15 pm

   Pentru conformitate, varianta completă, nu doar cea tolerată de “establishment” (pssst, se numeşte “minciună prin omisiune”!)

   CRITICILOR MEI

   Multe flori sunt, dar puţine
   Rod în lume o să poarte,
   Toate bat la poarta vietii,
   Dar se scutur multe moarte.

   E uşor a scrie versuri
   Când nimic nu ai a spune,
   Inşirând cuvinte goale
   Ce din coadă au să sune.

   Dar când inima-ţi frământă
   Doruri vii şi patimi multe,
   Ş-a lor glasuri a ta minte
   Sta pe toate să le-asculte,

   Ca şi flori în poarta vieţii
   Bat la porţile gândirii,
   Toate cer intrare-n lume,
   Cer veştmintele vorbirii.

   Pentru-a tale proprii patimi,
   Pentru propria-şi viaţă,
   Unde ai judecătorii,
   Nenduraţii ochi de gheaţă?

   Ah! atuncea ţi se pare
   Că pe cap îţi cade cerul:
   Unde vei găsi cuvântul
   Ce exprimă adevărul?

   Critici voi, cu flori deşarte,
   Care roade n-aţi adus –
   E uşor a scrie versuri
   Când nimic nu ai de spus.